Goana după internshipul mult visat

În facultate aveam dorința asta de a merge în cât mai multe locuri (de care nu m-am vindecat; din contră – cred că microbul mi-a afectat mai multe celule), așa că practica obligatorie de la finalul anului trei a stârnit în mine următoarea provocare: de ce să mă limitez doar la granițele țării? Despre cum am ajuns să fac un internship în Italia și ce rol a avut e-trad.ro – primul magazin online de traduceri din România în această călătorie am să vă spun mai multe în acest articol.

Era martie; coordonam un eveniment de carieră și forfota zilelor de stand era în toi. Și când zic forfotă mă refer la cele 30 de companii prezente și cei aproximativ 2000 de studenți care se perindau printre standuri în căutarea unui internship sau loc de muncă. Evenimentul a fost foarte fain – s-au scurs multe nopți nedormite înainte, însă a meritat din plin. Nimic nu se compara cu satisfacția ce o aveam când îmi spuneam cineva: ”la jobshop-ul la care m-ai chemat mi-am găsit internship!”. Doar că în tot acest timp premergător evenimentului am omis cu brio că și eu trebuia să îmi găsesc un internship pentru vara respectivă – practica obligatorie nu iartă pe nimeni!

Era o singură companie petrolieră acolo care oferea un internship în străinătate și mai era și ziua a doua de standuri, ora 16:00, când programul era pe final și colac peste pupăză, nici n-aveam CV în engleză. Așa că ce era de făcut? Cu toată puterea (de scris) înainte, mi-am tradus CVul și am alergat la propriu să îl dau celor de la companie. Își strângeau lucrurile în timp ce-mi spuneau despre internship: două luni undeva în Europa; Clujul avea un singur loc. HRul mi-a arătat teancul de CVuri adunate și mi-a spus că mă sună dacă vor să ne vedem la un interviu. Asta a fost.

A urmat interviul mai târziu în săptămâna aceea. Eram opt persoane care aveam fix jumătate de oră la dispoziție fiecare pentru a răspunde tuturor întrebărilor, să rezolvăm problema dată de ei și să convingem (mai ales să convingem) că merităm acel loc. Urma să fim sunați peste o lună să ni se spună verdictul. A trecut o săptămână peste luna menționată de ei – niciun semn. Două spăptămâni peste termen – ”e clar, sunt din ăia care spun nu prin tăcere”. Trei săptămâni – nu mai aveam nicio speranță. Și totuși, la final de mai, când mă duceam resemnată să semnez un contract un o companie din cluj pentru un internship ca frontend developer, am primit un telefon. Daaaa! Era acel telefon care se lăsase așteptat atât de mult – fusesem acceptată la internship (și uite așa s-a încheiat frumoasa mea carieră de frontend developer înainte să înceapă 🙂 ).

Aveam fix cinci săptămâni la dispoziție pentru a face toate demersurile necesare ca să plec în Ravenna, Italia, la internship. Asta includea anlize și traduceri medicale, traduceri acte de studii, creare conturi bancare și binețînțeles traducerile financia-bancare aferente. Dacă aveam impresia că ce a fost mai greu trecuse, mă înșelasem amarnic! Oricui îi spuneam ce am de făcut și timpul în care planific să le fac pe toate îmi spunea că nu am nicio șansă, că durează mult traducerile și legalizările, că e complicat, că … nu se poate (scurt și pe românește!). Și totuși s-a putut, pentru că există locuri ca e-trad.ro unde totu-i la un click distanță, inclusiv traducerile. Și am finalizat totul la timp. Și mi-am făcut internshipul în Ravenna. Și a fost frumos. Și m-am îndrăgostit iremediabil de Italia.

P.S. Nu lăsa pe nimeni niciodată să-ți spună că nu poți. Nici măcar tu nu face asta – nu te autosabota!
Articol realizat pentru Spring SuperBlog 2018.
Nu cred că pot.png
e-trad.png

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *