Știi și tu acea perioadă?

Încă sutem în martie, dar a trecut acea perioadă. Știi tu, perioada finalului de iarnă/începutului de primăvară, în care se poartă cadourile. 14 februarie. 24 februarie. 1 martie. 8 martie. Huh, au trecut!

Ai tot dreptul din lume să consideri că nu-mi plac cadourile după afirmația de mai sus. Nu te înnvinovățesc. Doar că situația nu e chiar așa.

Acea perioadă a cadourilor

Iubesc spontaneitatea. Iubesc surprizele în adevăratul lor sens – adică să apară atunci când nu mă aștept. Partea cu clișeele îmi place mai puțin. Așa că adevăru-i că nu mă aștept la un cadou nici de zilele îndrăgostiților, nici de mărțișor și nici de ziua femeii. Dacă vrem musai, putem sărbători oricare din cele amintite mai sus în orice zi. Sau în fiecare zi.

Cred în bucurie construită puțin câte puțin. Dar în bucurie construită constant. Mă lasă rece în schimb gesturile de genul: primit un buchet de flori de 8 martie și lăsat gestul așa până anul următor, când fac același lucru. Fără să înțeleg sau să mă întreb de ce procedez așa. Doar pentru că așa se face, nu-i un răspuns cu care să rezonez.

La fel procedez și când vine vorba de a dărui. Dacă vreau să fac cuiva un cadou, n-am nevoie de acea perioadă, de zile mari sau de o dată trecută cu roșu în calendar.

Recunoștință

Am fost azi la un workshop de mindfulness și era menționat acolo un concept care mi-e drag. Recunoștința pentru lucrurile simple. Că respirăm. Că putem merge. Că vedem. Și așa mai departe. Cred în recunoștința lucrurilor simple. Și mai cred în recunoștința ce apare în situații complexe.

Recunoștința pentru mama care mi-a dat viață. Recunoștința pentru persoana de lângă mine care îmi e alături când am o zi mai puțin bună și îmi spune că totul va fi bine. Recunoștința față de propria persoană că am depășit un eveniment pe care mult timp l-am considerat un obstacol (fizic sau o barieră psihică). Recunoștință pentru persoana iubită, care îmi oferă iubire. Și lista poate fi infinită.

EI bine, în astfel de situații îmi place să dăruiesc!

Photo credit: Leone Venter, unsplash

Dar din suflet

Un buchet de flori culese de pe câmp. Sau unul extravagant, cumpărat de la florăria preferată. Un tablou picat de mine. Sau o bijuterie. Un vin bun. Sau ceva ce știu că ar aprecia persoana la căreia îi fac cadoul. Oricare din variantele aceasta îmi surăde, atâta timp cât știu că-mi pot pune amprenta pe ceea ce dăruiesc. Pectru că atunci cnd fac asta îmi place să am un motiv bine întemeiat și o fac din suflet, fără să aștept ceva în schimb.

Așadar, dacă aș vrea să îi fac un cadou soțului meu, poate aș opta pentru ceva festiv (cum sunt cadourile aniversare) – aniversare citit conceptual, nu ad literam – sau poate doar aș pregăti o cină specială, care să ne amintească de una din călătoriile făcute împreună. Sau poate aș alege o altă călătorie pe care să o dăruiesc! Sunt atât de multe posibilități și atât de multe zile din an în care putem face asta. Fără a avea o nevoie reală de acea perioadă.

Ție când îți place să primești cadouri? Dar să dăruiești?

Articol scris cu drag pentru competiția de blogging creativ Spring Superblog 2019.

Share: