Cea mai faină destinație pentru vara lui 2019

Am intrat în localul acela de la subsolul casei din centrul vechi în care încă se fuma. Era plin ochi și greu să distingi cine era cine, mai ales că puteai tăia fumul cu cuțitul. Așa cum mi-au spus, era aglomerație, agitație, veselie și un singur loc liber, la masa din centru. M-au anunțat de la bun început că vor fi acolo și că voi găsi eu spațiul ce-mi era destinat.

M-am uitat nedumerită în jur și am înaintat precaut. Nu mai fusesem în acest loc în veci (never, nunca, jamais, niciodată)! Și totuși, la cum am fost convocată, simțeam că trebuie să am încredere, așa că am mers țintă spre masa cu cele 2 persoane și singurul loc liber.

Când m-am apropiat, am început să le observ. Erau un bărbat și o femeie. Ea era de-o frumusețe răpitoare, veselă și îmbrăcate în voaluri colorare. El era înalt (puteai constata asta și când stătea la masă) și avea o naturalețe incredibilă în gesturi căpătată din jocul cu lucrurile simple. Primul lucru pe care l-am remarcat odată ajunsă în prezența lor au fost ochii. Ai ei erau verzi ca valurile unei mări involburate, iar ochii lui aveau culoarea cerului fără pic de nori.

Am zâmbit timid și m-am prezentat:
– Am hotărât să vin să vă ascult poveștile. Mi-ar plăcea să-mi spuneți cine sunteți totuși, ați fost foarte misterioși cu scrisorile voastre repetate.
Ce nu am spus până acum e că mi-au scris în fiecare zi câte o scrisoare, când unul, când celălalt. Și mă chemau în fiecare seară în acest loc. Timp de 3 săptămâni au făcut asta încontinuu. Își semnau diferit scrisorile, de aici m-am prins că-s 2 persoane diferite, dar n-am reușit niciodată să disting numele lor.
– Ne vei afla numele la momentul potrivit, mi-a spus ea chicotind, în timp ce schimba priviri complice cu el.

Începeam să mă-mi pierd răbdarea. Nu știam cu cine stăteam la masă, nu mi se răspunea la întrebări; ce să mai, îmi venea să plec și să-i las acolo. Și fix în acel moment, el, care părea mai calculat, mi-a atins punctul sensibil:
– Avem o surpriză pentru tine și vrem să îți oferim o vacanță binemeritată.
– Hai sictir m-am gândit pe loc. Am nimerit fie la teatrul de comedie, fie la ceva show cu camera ascunsă și urma să se demaște toată treaba în curând.

Doar că ei o țineau una și bună că nu mă iau la mișto. Tot ce aveam de făcut era să-mi dau seama cine sunt. Din nou o dădeam în mistere – ca și cum n-ar fi fost oameni cu două mâni și două picioare ca mine. Așa că au început ghicitorile. Mi-am să mă distrez măcar, dacă tot bătusem atâta drum!

Ea începuse să-mi spună că-i o mică Veneție a unei insule și că apusurile dintr-un vechi port nu-s nicăieri mai frumoase ca-n acel loc. Culorile tavernelor sunt la fel de vii ca voalurile ei, iar marea scaldă țărmurile cu mișcări suave îmi explica, în timp ce-și mișca grațios brațele. Însuși Zeus a luat ființă acolo, iar oamenii încă petrec în feluri legendare și azi prin acele tărâmuri.

În timp ce parafrazam și încercam să dezleg misterul: Zeus, taverne și apusul în mare, a început el să-și spună povestea, fără să-mi dau seama.

Mă aflu la câteva sute de kilometri de vestul Saharei și mă scald toată ziua în apele Atalnticului, împreună cu frații și surorile mele mai mici. Lumea mă cunoaște pentru viața de noapte, însă mie-mi place mai mult să ofer răsărituri spectaculoase de la 3718m altitudine – nu întâmplător fac parte din patrimoniul UNESCO.

Din nou, repetam informațiile: viață de noapte, arhipelag în Atlantic, munte din patrimoniul UNESCO

Căutam fel și fel de locuri care să se potrivească descrierilor, mă uitam fascinată în continuare la cei doi, totul începea să se întâmple din ce în ce mai repede. Oare mai puteam pune întrebări ajutătoare? Ce se întâmpla dacă nu-mi dădeam seama cine sunt? Există aceste locuri în realitate? Realitate … Atunci m-a lovit!

Mă trezisem. Eram singură în cameră. Nu era niciun personaj misterios și nici urmă de fum. Eram doar eu care aveam în minte imagini clare cu portul din Chania al insulei Creta și cu vulcanul Teide din Tenerife. Clar, aveam nevoie de o vacanță!

Și n-am mai stat pe gânduri. Am luat telefonul de pe noptieră și am dat un search pe google: vacanță vara 2019. Multe opțiuni, așa că era momentul să decid și să caut ceva mai specific. Unde puteam să-mi petrec cea mai faină vacanță de vară? În Tenerife! Un alt search, de această dată sejur 2019 Tenerife m-a dus pe pagina agenției de turism cu care au călătorit peste un milion și jumătate de români în ultimii 22 de ani. Lucrurile au fost simple de aici – e chiar ușor să pleci într-o super vacanță cu Christian Tour!

Articol înscris în competiția Spring SuperBlog 2019. Fotografiile sunt de pe site-ul Christian Tour.

Share: