Doctorat în România, Franța, Germania și un traineeship la Comisia Europeană? Ne povestește Gabriela Precup!

Azi vă propun să o cunoaștem pe Gabriela Precup – doctorand în cadrul biotehnologiilor alimentare din cadrul USAMV Cluj-Napoca și fost trainee la Comisia Europeană. Despre viața de doctorand și detalii privind munca într-o instituție europeană poți afla citind interviul cu ea. Ia-ți ceaiul sau cafeaua și descoperă-i povestea.

Să facem introducerile așa cum se cuvine!

Gabriela, spune-ne despre tine.

Sunt o bistrițeancă ambițioasă și optimistă, cu mintea deschisă spre provocările vieții. Cred că sunt o visătoare prin definiție, una din acele persoane care crede că visele pot deveni realitate dacă ai curajul să le urmezi. Îmi place să fiu artizanul propriei vieți, cred că de aceea accept cu ușurință fiecare provocare care mi se pare că ar putea contribui  atât la dezvoltarea mea personală, cât și la cea profesională.

Momentan sunt doctorand în anul II la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, în domeniul Biotehnologiilor alimentare. Am finalizat studiile de licență în cadrul aceleiași universități, la Facultatea de Știința și Tehnologia alimentelor, cu specializarea Controlul și expertiza produselor alimentare. Apoi pentru studiile de master am ales Gastronomie, nutriție și dietetică, întrucât pot spune că sunt un „foodgeek” -îmi place foarte mult să gătesc, să descopăr și să testez “les cuisines du monde” (bucătăriile lumii) și am dorit să-mi aprofundez și cunoștințele legate de corelația dintre nutriție și impactul asupra sănătății, care este major.

Cum arată o zi din viața ta?

Cu siguranță fiecare zi e diferită! Chiar dacă am unele obiceiuri formate, nu-mi place să am aceeași rutină în fiecare zi. Sunt în general o persoană activă și mă plictisesc rapid dacă fac exact aceleași lucruri constant. Încerc să fac sport cât de mult pot, citesc în fiecare zi beletristică (asta pe lângă articolele științifice care deja fac parte din rutină), sau descopăr locuri noi. Activități pe care ți le permiți atunci când încă nu ai o familie întemeiată și copii, că ecuația ar fi alta în acest caz.

De ce ai ales sa faci un doctorat?

Înscrierea la studii doctorale imediat după finalizarea studiilor de master mi s-a părut un parcurs oarecum firesc, pentru că deja erau sădite semințele acestei noi pasiuni pentru domeniul științelor alimentare și biotehnologiilor.

Care-s cele mai mari provocari pe care le ai la doctorat si cum treci peste ele?

Cred că una din primele provocări este însăși alegerea de a te înscrie la doctorat și să îți continui studiile în domeniul în care ți-ar plăcea să profesezi. Probabil e ideea de a nu fi tentat să renunți la visul tău (din motive mai mult sau mai puțin obiective) în detrimentul pragmatismului de a căuta un job care îți poate aduce un venit mai bun. Mai ales că de cele mai multe ori știm bine că se ajunge la un loc de muncă în alt domeniu decât cel al studiilor tale.

În primul an de doctorat, o altă provocare este să identifici o temă care ți-ar plăcea să o aprofundezi și să vezi ce ai putea aduce nou sau ce ai putea face practic, ceea ce este destul de dificil. Trebuie să citești sute de articole științifice ca să îți faci o idee. Însă riscul de a te pierde este destul de mare și poate fi dificil să fii mereu concentratceea ce este frustrant uneori. Așa că îndemnul keep focused, cu care ne întâmpina în fiecare zi conducătorul de doctorat (Prof. Dan-Cristian Vodnar) poate fi o altă provocare în sine.

După ce ai identificat un subiect, trebuie să citești și mai mult. Pentru mine, provocarea cea mai mare de până acum a fost scrierea unui review article -un rezumat al literaturii științifice existente pe tema sau o parte din tema ta, care e consumatoare de timp. Iar la finalul unei zile probabil ai doar câteva rânduri reformulate. La final, după ce ești oarecum mulțumit că ai finalizat, deși tot ți se pare că ai mai putea introduce câteva informații, urmează submiterea la un jurnal internațional, când speri ca articolul tău să fie acceptat cu o revizie majoră (însă trebuie să fii extrem de norocos să reușești din prima). Într-un final, după multă muncă și restructurare a articolului, a fost acceptat la un jurnal internațional cu factor de impact bun.

Urmează evident momentul experimentelor practice care probabil e cea mai mare provocare din cadrul doctoratului. Însă cu multă răbdare, muncă și sacrificii, poți să ai rezultatele la care țintești. Asta evident când nu ai nevoie de diploma de doctor doar ca să deții anumite funcții publice sau să ai un salariu mai mare într-o anumită funcție sau pur și simplu de dragul numelui de “doctor”. Însă deja e altă poveste, care ține de calitate versus cantitate.

Traineeship Comisia Europeana

Știu că ai făcut și un traineeship la Comisia Europeană. Cum ai aflat despre el?

De traineeship am aflat urmărind pagina web a Comisiei Europene, însă m-a informat și o prietenă care făcuse acest așa numit Blue Book Traineeship.

Spune-mi puțin despre procesul prin care ai trecut pentru a ajunge să faci acest internship și cum ți s-a părut?

Procesul de selecție constă în mai multe faze. Comisia Europeană organizează bianual acest program de stagiu plătit, cu o durată de 5 luni, la începutul lunii octombrie și al lunii martie, având ca obiectiv acumularea de cunoștințe teoretice și practice despre politicile europene, crearea legislației și metodele de lucru ale Uniunii Europene.

În prima fază trebuie să treci un test de eligibilitate, unde răspunzi la niște întrebări despre parcursul tău profesional până în momentul aplicării, apoi rezultatele îți sunt rapid comparate statistic cu ale aplicanților precedenți, pentru a avea o idee despre ce șanse ai.

Apoi aplici pe pagina web de traineeship al Comisiei, unde îți faci un cont, scrii totul despre tine și experiența ta de până acum, practic un CV foarte detaliat. Urmează să îți alegi Directoratele Generale, cabinetul unui comisar european sau agențiile executive ale CE unde ți-ai dori să lucrezi, motivând și argumentând cu exemple clare opțiunile alese. Cerințele obligatorii sunt să ai o diplomă de licență, să ai un nivel avansat a două limbi străine (nivelul C în conformitate cu Cadrul european comun de referință pentru limbi) și să nu ai o experiență anterioară în o altă instituție europeană mai mult de 6 săptămâni.

Urmează apoi faza de eligibilitate, în care îți este analizată aplicația și este făcut un ranking al primilor aproximativ 2000 de candidați cu cele mai mari scoruri, pre-identificați pentru Virtual Blue Book. Peste aproximativ 3 luni ești anunțat dacă te califici pentru etapa de preselecție, care constă în trimiterea tuturor actelor doveditoare (diplome de studiu, suplimentele de studiu cu note, diplome care să dovedească nivelul avansat de cunoaștere a limbilor străine, experiența Erasmus sau alte experiențe internaționale, voluntariat, participare la diverse conferințe, articole publicate, experiența în muncă, etc). După ce ai trimis toate actele doveditoare, urmează să fii anunțat dacă ai fost sau nu selectat pentru un stagiu, însă nu îți este asigurat automat un contract de muncă.

Mai urmează etapa interviului, în funcție de numărul candidaților de pe același loc. Dacă treci cu brio de această ultima etapă, te poți considera unul din cei aproximativ 600 de norocoși din zeci de mii de aplicanți din întreaga lume. Spre exemplu, pentru sesiunea din octombrie 2018 când am participat, au fost aproximativ 15 000 de aplicanți, dintre care 282 români și am fost selectați doar 24. În general rata de succes este de aproximativ 4 %, așa că pot spune că este ca un joc la loterie – poți să ai profilul profesional perfect, dar să nu ai norocul să fi selectat.

Cum arăta o zi din viața ta la Comisia Europeana?

Experiența în cadrul Comisiei a fost o provocare extraordinară, ești nevoit să ieși din zona ta de confort, să fii proactiv și doritor să aplici cunoștințele acumulate sau să fii deschis să înveți lucruri noi. A fost un vis împlinit, pentru că îmi doream încă din timpul studiilor de licență să ajung să lucrez într-o instituție europeană responsabilă de Siguranța alimentară. Și da, încă o dovadă că visele chiar devin realitate și lucrurile mărețe nu se întâmplă niciodată în zona ta de confort. Am făcut stagiul în cadrul Directoratului General de Sănătate și Siguranță alimentară (DG Health & Food Safety sau acronimul SANTE), care e împărțit în mai multe directorate, eu fiind în cel de Food and Feed Safety and Innovation (la rândul său împărțit în mai multe unități), unit E3-Biotehnologii. Ca stagiar, ai oportunitatea de a avea “hands-on experience” în procesul ce formează politicile publice europene și de a învăța cum funcționează Comisia Europeană.

O zi de muncă la Comisie presupunea multă muncă administrativă, cot la cot cu policy officers, în permanentă colaborare și într-un mediu multicultural extraordinar. Și nu, nu te pune nimeni să pregătești cafeaua – ești tratat cu respect și ți se acordă credit. Am avut noroc să fiu într-o echipă minunată, colegii implicându-mă direct în proiectele cele mai mari. Focusul unității era politica și legislația europeană privind organismele modificate genetic, un subiect cu grad înalt de sensibilitate, de altfel.

Am fost integrată foarte bine din prima zi în echipă, iar faptul că am un nivel avansat al limbii franceze, m-a ajutat să rezonez din prima zi cu directoarea unității care era o franțuzoaică și un om absolut minunat. În general stagiarii au contact foarte redus cu directorul unității și mai mult cu supervizorul direct, însă în cazul meu a fost diferit. Am avut șansa de a participa la întâlniri cu experți din toate statele membre sau alte agenții cu care DG SANTE colaborează (EFSA-Autoritatea Europeană de Siguranță a Alimentelor) sau întâlniri cu țări terțe (Coreea de Sud, Canada), trebuind apoi să realizez draft-uri pentru brief-inguri (minutele întâlnirilor). Uneori nivelul de stres se poate ridica considerabil, doar pentru că îți dorești să dai ce ai mai bun și să-ți îndeplinești task-urile la timp.

Care e cel mai fain lucru pe care l-ai învățat din această experiență?

Sunt mai multe lucruri faine pe care le-am învățat, fiind una din cele mai accentuate life-changing experiences. Cel mai mult mi-a plăcut aspectul multicultural și am apreciat disponibilitatea colegilor și timpul pe care ți-l acordă pentru a-ți explica anumite lucruri, ușile birourilor lor fiind mereu deschise. Am învățat ce important e să gândești out of the box, să ai o atitudine proactivă și să fii mereu onest. Un alt lucru fain a fost să văd cum se tratează o anumită problematică globală, la nivel european, într-un mod diplomat. Apoi oportunitatea de a-ți forma mulți prieteni din întreaga lume și a-ți forma o rețea de oameni extrem de competenți e iarăși unică. 

Noi orizonturi

Cum arată viitorul pentru tine?

După ce am expertiza necesară, mi-ar plăcea să revin la Comisie. Cine știe, poate în aceeași echipă care mi-a lansat în repetate rânduri invitația de a reveni.

Ce planuri ai pentru perioada ce vine?

Planurile pentru perioada următoare se învârt în jurul doctoratului, momentan fac un stagiu de cercetare la institutul de lângă Berlin (Germania), unde am început să lucrez la partea practică a tezei doctorale, în cadrul unei burse din partea Fundației germane pentru Protecția mediului (DBU). Apoi urmează să plec în Franța pentru a continua a doua parte a tezei, la Institutul Național de Cercetare Agronomică (INRA) din Paris, fiind vorba de un doctorat în cotutelă la care am aplicat anul trecut, finanțat de Guvernul Francez.

În loc de încheiere, un mesaj pentru cei care se gândesc să aplice pentru un internship la o instituție europeană?

Dream big and dare to fail! Îi incurajez să aplice dacă au profilul necesar și să nu se deziluzioneze daca nu vor fi selectați de prima dată. Să încerce până reușesc. Cei mai mulți stagiari au aplicat de 3 sau 4 ori până să fie selectați. Mult succes !

Share: