Poftiți și priviți, că-i o lume fără publicitate!

De la târguri în care se vindeau capre și pupeze (aia cu pu-pu-pup! de-l trezea pe Nică), la ziare tipărite în ediții limitate și mai apoi la un singur search pe google, facebook sau anuntul.ro. Totul pentru a găsi ce vrem să cumpărăm. Cam așa a evoluat comerțul. De la strigat în gura mare prin iarmaroace: de vânzare, de vânzare!, la stat la cozi la tipografii pentru a publica un anunț și mai apoi la comoditatea de a publica unul din tihna propriei casei. Cam așa a evoluat mica publicitate. Și totuși, cum ar arăta o lume fără publicitate? Sau cel puțin fără ea, așa cum o înțelegem azi.

Jeremy bishop - unspash com - anuntul - madalina pintea blog - spring superblog
Credit: Jeremy Bishop – unspash.com

Publicitatea s-a stins. E timpul să ne întoarcem la origini.

Publicitatea s-a stins. Luase foc săraca și-n încercarea de-a salva-o, s-a stins cu totul! E timpul să ne întoarcem la origini.

Poate sunt persoane care, citind origini, se gândesc la presa scrisă. Nu te învinovățesc dacă te afli printre acestea. Am crescut la rândul meu într-un oraș de provincie – Satu Mare – unde presa era dominată de un ziar românesc și de unul maghiar. Pentru că nu știam o boabă de ungurește, îl răsfoiam pe cel românesc – informația zilei. Asta când prindeam câte unul. Adică atunci când primeam. Sau când cumpăram – fie pentru că am pus un anunț (aniversări, decese, comemorări) sau la zile mari (sfârșit de an de exemplu, ca să vedem toate urările cu fie ca, pentru că atunci nu le primeai nici măcar prin SMS).

Dar nu la asta mă refer când zic origini. Ci merg puțin mai departe. La momentul în care mă rugam de bunici să mă ia cu ei la târg. Atunci când se înhăma calul și se pregăteau merinde pentru o călătorie de o zi, al cărei punct culminant era târgul. Că acolo găseai de la vaci la boi, de la oale la meșteșugari, fructe, legume, haine și poate și ceva zaharuri (dulciuri).

Poftiți și priviți, e gratis doamnă!

Fără publicitate am fi lumea lui Obor. A lui Oser. Sau a lui Ocska Piac (să nu uităm că-s crescută în Satu Mare). Adică a piețelor de vechituri, într-o română căreia îi lipsește elegantul outlet.

Când am avea nevoie de ceva (o rochie, o piuliță, o găină sau o macara), am căuta toate astea într-un singur loc. Ne-am duce pe jos, cu bicicleta, cu căruța, cu busul sau cu ce-am avea spre locul tuturor posibilităților. Acolo unde totul se negociază, unde orice se drămuiește. Locul produselor ce n-au cod de bare și al comercianților ce n-au case de marcat. Locul lui poftiți și priviți, că-i gratis doamnă! Și totuși mărfurile se vând. Și cumpărătorii se știu întoarce la aceiași vânzători. Că dacă-ți place ceva, ții minte omul. Și reversul medaliei se aplică.

Cum vindem într-o lume fără publicitate?

Ce facem când nu se mai aplică legea literei sau a cuvântului? Adică atunci când nu mai putem scrie cu litere cât blocul că totu-i la ofertă?

  • Ne trezim cu noaptea în cap să prindem loc în gura târgului. Dacă întâmpinăm clientul cu ce are nevoie, afacerea-i ca și făcută. Și atunci, cine are nevoie de publicitate?
  • Ne dregem vocea. Toată lumea trebuie să audă ce-i pe stoc – de la primul client din târg și până la ultimul. Și dacă facem și-un vers sau o glumă, șansele-s mai mari să atragem cumpărători.

Cum cumpărăm într-o lume fără publicitate?

Cu inima deschisă! Ăsta-i răspunsul pe scurt. Pe larg, facem așa:

  • Punem întrebări despre produse și vorbim cu oamenii. Poate, poate mai lasă din preț.
  • Îi ascultăm, le mai povestim și noi. Mai spunem o glumă și uite nu mai e așa mare necazul: pentru noi, când dăm banul din buzunar sau pentru vânzător, când rupem prețul în jumătate.
  • Avem încredere. De obicei recomandările le vom auzi de la 1-2 oameni (nu putem citi zeci sau sute de recenzii), așa că îndoiala nu încape în povestea asta.

Ș-am încălecat pe-o șa și vă întreb pe voi așa: vă imaginați să ne întoarcem din nou într-o lume fără niciun fel de publicitate?

Dacă răspunsu-i nu, să știți că cei de la anunțul.ro oferă un spațiu pentru mica publicitate din ’90 și până azi. S-au digitalizat și ei bineînțeles, dar au în continuare și varianta tipărită. Asta pentru clasici, bineînțeles!

Articol scris cu drag pentru competiția de blogging creativ Spring Superblog 2019.

Share: